Untitled-2-05

  DEZVOLTARE PERSONALĂ

Ce fel de Dream Manager aș vrea să fiu... 
download

“Visez la o lume în care e firesc să îi intrebi pe cei din jur: “Şi…? Care e visul tău?”...

Conceptul de Dream Management este visul unei femei curioase, pe numele ei Mirela Oprea, pasionată de citit si de oameni, care și-a pus în cap să studieze importanţa si știința din spatele realizării visurilor ca să poată ajuta alți oameni să-și realizeze visurile. 

Iniţial, Dream Management era un atelier, apoi a devenit o carte, “Dream Management Fișa postului pentru cei care aleg să fie managerii propriilor vieți” apoi un curs și acum și Școală de formare de Dream Management.

Fiindcă rezonez cu visuri împlinite, a venit spre mine un anunț în social media despre cursul de Dream Management dedicat celor care doresc să îşi realizeze visurile, dar nu doresc să se sacrifice pentru ele și celor care doresc să îi ajute pe cei din jurul lor să îşi realizeze aspiraţiile şi să trăiască astfel o viaţă împlinită. 

Eram în ambele categorii, în plus, și o visătoare!

M-am conectat cu visurile mele știute și neștiute, am învățat despre punctele mele forte, depre posibilitatea de a le dezvolta pe cele care ar putea să mă ajute, am făcut cunoștință, pentru prima dată conștient, cu sabotorii mei. Prin exerciţii practice, individuale şi de grup, inspirate din cele mai recente descoperiri ştiinţifice din discipline precum: neuroştiinţe, psihologie (cu precădere psihologie pozitivă), management, ştiinţele comportamentului uman, etc. am învăţat metode prietenoase cu creierul care să mă ajute să-mi împlinesc dorințe, obiective.

Am aplicat pe visul meu și Inside-you este o dovada că metoda funcționează! 

A urmat natural dorința să aprofundez cum să îi ajut pe cei din jurul meu să-și îndeplinească visurile și iată-mă absolventă a ediției a II a a  Școlii de Dream Management.

-“Ce fel de Dream Manager ai vrea să fii?”, a întrebat Mirela când încă nu conștientizam pe deplin rolul unui Dream Manager. 

-Mi-ar plăcea să fiu  un Dream Manager care să însoțească oamenii pe drumul lor spre fericire.

Imi doresc să îți arăt că urmărirea visurilor tale este un ingredient principal al fericirii. 

 

De la TREBUIE la VREAU, primul meu atelier de Dream Management
Andreea-N-la-primul-atelier-2

Pentru a primi diploma de Dream Manager, absolvenţii şcolii de Dream Management trebuie nu doar să participe activ la cel puţin 12 dintre cele 14 module ale şcolii, dar şi să aibă un portofoliu de final. Poţi să închei şcoala şi dacă nu îndeplineşti aceste condiţii, dar în lipsa lor, nu eşti “acrediat” ca Dream Manager, care lucrează conform standardelor şcolii. Portofoliul de final include: 1. Un eseu despre progresul în dezvoltarea personală şi asumarea identităţii de Dream Manger; Recenzia unei cărţi din cele studiate sau din bibliografia generală a programului; 3. Prezentarea unui studiu de caz cu privire la o conversaţie individuală de Dream Management sau un atelier de Dream Management.

În cadrul şcolii noi am primit şi dezvoltat împreună “scenariul” unui atelier de Dream Management “clasic”. “Clasic”, pentru că Mirela, fondatoarea şcolii, a susţinut aproape 100 de astfel de ateliere, în care a testat ce funcţionează cel mai bine, iar apoi a creat ca un fel de reţetă pentru noi.

Ca o elevă pasionată şi conștiincioasă, am parcurs cu atenţie “scenariul” atelierului de Dream Management și m-am pregătit să îl susţin. Aflând că sunt emoţionată (cu cine să organizez eu atelierul ăsta?), prietenele mele au sărit în ajutor:

– Hai că venim noi! Suntem curioase! Fă-l și venim!

M-am bucurat dar m-am şi codit un pic. Aş fi vrut totuși o provocare mai mare: cum să-mi depășesc limitele cu prietenele mele?! 

Așa că am vorbit cu cu o prietenă, profesoară de arte, să merg la ora ei de dirigenție. M-am apucat de citit din nou cartea “Dream Management” să înțeleg mai bine viziunea Mirelei, căci e conceptul ei, la care a lucrat ani de zile, și să nu fac vreo prostie! Mă consult şi cu partenera mea de responsabilitate, care mă încurajează, dar chiar înainte să termin conversația, ea mă întreabă:  

– Sunt curioasă, Andreea, când organizezi acest atelier? 

Pfff…asta e una dintre cele mai importante întrebări din cadrul pregătirii noastre ca Dream Manageri! Întrebarea care încurajează la acţiune, la aducerea ideilor din abstract în realitate. Trebuie să spui clar data și să fii sigur că aia e, fără loc de întors.

Am bâiguit data pe care o agreasem cu prietena mea profesoară. Mă reapuc de studiu, de data asta cu focus pe tineri. Am vorbit cu copiii proprii şi le-am prezentat o variantă pe scurt a atelierului, ca să văd dacă le trezesc interesul și curiozitatea. Au fost foarte serioși, mi-au dat feedback pozitiv şi sugestia de a folosi mai mult limbajul lor.

Eram mulțumită de acest pas, am conceput invitația, dar am tot amânat să fac ceva concret, până când elevii nu au mai fost disponibili din varii motive.

Înapoi la prima opţiune: ia agenda atelierului şi modific-o pentru un grup de adulţi. Pe măsură ce se apropia ziua cu pricina, m-au trecut toate stările… Cum să țin minte atâta informație? Dacă o să mă blochez? Dacă nu zic tot? Dacă mă întreabă ceva și o nu o să fiu în stare să răspund? Dacă  termin prea repede? Dacă mă lungesc prea mult? M-am înregistrat citind momente din “scenariu” și l-am ascultat în căști când făceam antrenamentul meu de mers pe jos. Nicio emoție, niciuna! Cum să transmit eu oamenilor ceva, dacă eu nu simt nimic? M-am înregistrat video: voce tremurândă, nesiguranță…. Aveam dreptate deci: nu pot să fiu trainer! Fac studiul de caz și gata, nu cred că mai fac așa ceva!

În dimineața cu pricina eram hotărâtă: faci atelierul, deci mobilizarea! Aveam emoții fantastice, dar le-am lăsat să-și facă de cap: ştiam că fac parte din proces. 

“Bine ați venit la primul meu Atelier de Dream Management!” așa mi-am început prezentarea, concentrându-mă pe ce aveam de făcut. M-am trezit prinsă în povestea cărții “The Dream Manager” a lui Matthew Kelley, narând cu plăcere ce am citit, fascinată din nou de esența vieții descoperite de managerii de la Admiral. 

Cred că le captasem şi lor atenția!  Pe măsură ce participantele mele se emoționau, amintindu-și de visurile lor din copilărie, a apărut o senzaţie de încălzire a inimii mele și un imbold de a le îmbrățișa. Am conștientizat că e un început bun, deci nu prea are ce să se întâmple rău. 

Au primit cartonașele cadou, pe care le pregătisem, pentru ca ele să îşi scrie visurile. Deși acest moment, în care ele îşi scriau visurile, ar fi putut să fie un moment de respiro pentru mine, am ales să le privesc cu atenţie, în loc să mă relaxez puţin. Nu știu cum să descriu… mă simțeam ca într-o bulă ce plutea de la una la alta, mișcată de emoţiile lor. La oricare mă uitam, chiar dacă una era gânditoare, alta foarte concentrată, parcă le auzeam inima bătând. 

Iar oftatul și momentul de tăcere ce a urmat întrebării “Cum a fost pentru voi să scrieţi această listă a visurilor voastre?”, a însemnat și momentul în care i-am spus fricii mele că poate pleca, pentru că sunt în siguranță. 

Din momentul acela m-am simțit liberă! Am putut să separ “scenariul” și cadrul “standard” al atelierului de cine sunt eu și cum simt eu să transmit informația. N-am avut problemă să-mi arunc ochii pe notiţe, dar m-am lăsat dusă de val și totul a venit natural. Conversația de Dream Management a pornit fără teamă, iar schimbul de emoții cu prietena noastră care şi-a împărtăşit mai pe larg unul dintre visuri mi-a dat putere și energie.

Nu mai TREBUIA nimic, legat de acel studiu de caz. Eram maxim de emoționată dar mă simțeam “de acolo”. Am simțit un val de plăcere și satisfacție că ceea ce pregătisem eu şi ceea ce studiasem în aceste luni de când sunt la şcoala de Dream Management, are efect. 

Nu mai era o “temă” de la şcoală. Era Atelierul Meu și am simţit că-mi cresc aripi! Aripi de Dream Manager. Mi-am dat seama că vreau să mai fac asta. Vreau să mai experimentez senzațiile și emoțiile acestea. Și mi-am adus aminte de ceea ce spunea Herminia Ibarra în cartea ei “Working Identity”: “Pentru a ne lansa din nou, trebuie să ieşim din noi înșine, trebuie să acționăm!

 

Visuri în  dar

IMG_20220612_174237

 

 

 

Puterea unui singur vis te poate duce spre alt vis, mai mare, spre împlinirea ta, spre relații mai bune cu ceilalți care, la rândul lor, încurajați fiind,  fac acelasi lucru…își împlinesc visuri.

Cum ar fi să trăim într-o lume în care oamenii să știe cum să ajungă la visurile lor fără durere și fără frustări? Cum ar fi ca fiecare dintre noi să susținem visurile celor de lângă noi? 

Nu e utopie, nu e magie, e nevoie să-ți deschizi inima și mintea și să-ți dorești să crești. 

Dream Management nu e doar despre visuri și obiective. Dream Managemet înseamnă evoluție. Și cu cât mai repede intri în contact cu visurile tale, cu cât sunt mai mulți mentori și prieteni care te îndeamnă spre visurile tale, cu atât viața ta devine mai bogată.

Ca Dream Manager, eu sunt gata să te sprijin să-ți conduci visurile spre lumină. Cum fac asta?

Vino la Atelierele de Dream Management!Este locul în care vei afla despre o metodă prietenoasă, bazată pe cercetare științifică, testată si încercată chiar de mine, dacă îți dorești să afli cum să îți realizezi visurile

Sau hai să stăm de vorbă, doar noi doi, îți voi fi alături, ca partener, susținându-te în identificarea şi realizarea aspiraţiilor personale folosind puterea  științei. 

 

Sunt curioasă, oare cum ar fi pentru tine să primești   în dar propriile tale visuri? 









 

Sweets and Dreams-Atelier de Dream Management

 

seets

 - Cum a fost pentru tine, Andreea, la cele trei Ateliere organizate în vederea

absolvirii Școlii de Dream Management? mă întreabă profa în ultima zi de curs. 

  -  Am adunat multe emoții. Ale mele, ale purtătorilor mei de visuri.  Și frici. Ce de frici am simțit în jurul meu! Bine, a mea cred că era cea mai gălăgioasă. A luat multe forme: frica de eșec,  frica de a vorbi în public, frica de judecată. Visurile au linistit- o. Visurile lor,  ale oamenilor care au avut curiozitatea să participe la Ateliere. 

Oamenii visează frumos tare! Iar unii dintre ei mi-au împărtășit mie visurile lor. 

Mă simt binecuvântată să văd cum oamenii, puși în contact cu visurile lor devin muți de uimire, fie că sunt atât de setați pe pilotul automat și nu-și mai pot găsi visurile, fie că le redescoperă și își amintesc că pot să aibă din nou sens.

 

Ce poate fi mai împlinitor pentru mine decât să-mi încredințeze oamenii visurile lor îndrăznețe?! Ce poate fi mai înălțător decît să fii ghid și martor la transformarea cuiva!?

 

Am primit trei lecții importante cu ocazia acestor Ateliere:

  • nu ești niciodată 100% pregătit să începi ceva, așa că doar fă-o!

  • magia este în fiecare dintre noi și toți suntem creativi și plin de resurse;

  • dacă ești deschis să înțelegi că visurile tale sunt poarta spre o viață împlinită, ai șansele să-ți transformi viața, să înflorești!  






 

 

 

                                Puterea unui VIS 

 

 

images (1)
bsh

 

Am fost mereu o visătoare și mă bucur că nu mi-am pierdut această calitate de-a lungul timpului, deși am încasat multă critică pe seama ei. 

 

Toți visăm. Doar că unele visuri ne sperie fiindcă par imposibil de realizat, altele sunt atât de puternice că ne împing să le îndeplinim, iar de unele uităm cu desăvârșire.

 

Al meu vis, cel despre care vă scriu azi, s-a agățat de mine în vara lui 2020 după ce am citit un interviu în care cineva povestea despre cum s-a simțit pe El Camino. 

 

Pentru cine nu știe, El Camino este  un traseu de pelerinaj creștin străbătut  din Evul Mediu, care are ca destinație mormântul apostolului Iacob cel Mare din Catedrala din Santiago de Compostela, în nordul Spaniei. La începuturi era o călătorie inițiatică prin intermediul căreia oamenii se pregăteau sufletește, înainte de a ajunge la catedrala Santiago de Compostela, astăzi a devenit și o motivație culturală, spirituală, un test al rezistenței fizice și psihice dar și o experiență de viață unică.Sunt multe trasee care pleacă din diverse orașe europene, dar cel mai faimos traseu este Camino Fancez care începe în Saint-Jean-Pied-De-Port, în Pirineii francezi,  continuă prin nordul Spaniei prin podgoriile La Rioja, Meseta spaniolă și apoi în zonele pitorești din Galicia până la Santiago de Compostela,, după aproximativ 810 km. Însa Camino Francez se încheie la "capătul lumii", Finisterre/Finstere, la Oceanul Atlantic. 

 

Revenind la interviu, era ceva ireal, dumnezeiesc în emoțiile povestite, încât am știut că vreau neapărat să simt și eu așa ceva! 

Ideea unei călătorii pe  El Camino s-a prins de mintea și de sufletul meu pe loc. După interviu am văzut un film,"The Way", apoi am citit o carte.

Și atât. Am pus visul la păstrat într-un sertăraș fiindcă părea prea mare de făcut: nu bani, nu timp, nu condiție fizică. 

Prea multe NU-uri, așa că l-am amânat, cum facem majoritatea dintre noi cu visurile "grele".

 

La cursul de Dream Management la care m-am înscris un an și ceva mai târziu, un exercițiu îmi cerea să aleg din lista mea de visuri pe cel pe care îl consider eu mai mare și mai important.

Am ales fără ezitare El Camino! Atunci abia am realizat că eu am un vis așa mare și așa important.

Să conștientizez asta, să-l identific ca fiind cel mai mare și important vis a fost primul meu pas în direcția lui .

În viața mea nu am simțit cu atâta forță chemarea unui vis. În fiecare zi citeam despre traseu, adunam informații despre orice avea legătură cu aceasta călătorie. Am urmărit oameni care au fost acolo, am citit interviuri, m-am înscris în grupuri pe facebook, m-am apropiat de energia El Camino.

E fantastic cum te mobilizează și te energizează un vis să faci lucruri pe care  credeai până atunci fie că nu poți , fie că nu e timp să le faci!

 

În timpul cursurilor de la Școala de Dream Management am văzut cu alți ochi obstacolele visului meu și am învățat să nu mă izolez cu el. Așa că l-am scos la lumină, vobind  tot timpul și cu oricine despre dorința mea.

Începusem să-l văd realizabil și entuziasmul care mă cuprinsese mă împingea din ce în ce mai mult să spun despre el cu siguranța unei persoane care va face acest drum.

Și ce să vezi? Oamenii din jurul meu se bucurau alături de mine și mă încurajau,  căutau alături de mine soluții să-l materializez.

Așa că într-o zi, prietena mea m-a întrebat:  La ce ești dispusă să renunți ca să pleci? și astfel am descoperit  că am și timpul necesar iar apoi mi-a oferit economiile ei să pot pleca.

Toți cei care au știut de visul meu mi-au oferit câte ceva care fie completa echipamentul necesar, fie contribuia la plecarea mea. 

Copii mei mi-au oferit liniștea de care aveam nevoie să plec atâta timp de lăngă ei, fiind primii susținătorii ai visului meu! 

Așa că atunci când am știut că voi pleca, mintea, sufletul, timpul meu au fost acaparate de acest vis….mă trezeam cu el, trăiam pentru el, mă culcam cu gândul la el. Mergeam pe stradă imaginându-mi ca sunt deja acolo.

O lună înaintea plecării am simțit că pusese cu totul stăpânire pe mine! Simțeam că devenise scopul meu, sensul meu. 

 

Odată ajunsă acolo, am trăit un vis în vis și destul de multe zile nu mi-am revenit.

Mă vedeam de undeva din afara mea  jucând  un rol în visul meu. 

Realitatea mea devenise visul însuși. Copleșitor! Numai faptul că eram acolo mă îmbătase de fericire.

N-am putut să-mi numesc clar emoțiile fiindcă îmi erau necunoscute, așa că am presupus că forța aia se cheamă fericire. 

 

Aproape 700 km parcurși pe jos în 30 de zile au însemnat pentru mine nu doar un vis măreț împlinit ci împlinirea însăși! 

 

A fost un vis greu de făcut, mai greu decât imi imaginasem eu cât timp visasem.

El Camino este viața însăși!  Cu suișuri și coborâșuri, cu imprevizibil, cu rătăciri și reveniri, cu conștientizări, cu multă acceptare și simplitate, cu iubire de oameni și pace interioară, cu Dumnezeu și măreție , cu autenticitate și recunoștință, cu trăirea prezentului, perfect așa cum e! 

 

Tot ce am văzut și am citit despre EL Camino înainte, tot ce aș putea eu să scriu despre el nu poate reda puterea tuturor trăirilor  avute pe traseu.

 

Dar pot să garantez că emoția unui vis împlinit nu are egal în lume cu nimic! Momentul în care obiectivul meu a fost atins și m-am văzut în "Plaza de la Inmaculada", la  Catedrala  Santiago de Compostela , este cea mai intensă emoție pe care am simtit-o vreodată. 

E…cum să zic?! Ca un punct și de la capăt. 

Pentru că visurile nu se termină niciodată. Visul meu a născut alte visuri iar călătoria de fapt nu a avut o destinație finală ci a deschis alte căi.

 

De fapt cred că în aceasta constă măreția unui vis! Te transformă! Îți dă curajul și puterea să te conectezi cu tine și cu celelalte visuri ale tale.

 

Visul meu este doar un exemplu că forța unui vis semnificativ pentru tine scoate la suprafață calități precum perseverența, disciplina, curajul, creativitatea,  responsabilitatea, autenticitatea,  inspirându-te să descoperi cu recunoștință bucuria de a trăi,  starea ta de bine!  

 

 

 

Recomand din suflet  Cursul de Dream Management!  

Următorul începe curând! 

https://mirelaoprea.com/cursul-de-dream-management/