Untitled-2-05

  DEZVOLTARE PERSONALĂ

Tu ce faci cu visurile tale? 

De câte ori ai auzit critică din expresia “ești o visatoare/un visător”?  Ai simțit–o în stomac,  așa e?!,  iar cei care au crezut că e un defect să fii visător au reușit să te descurajeze din nou.  

De cele mai multe ori chiar apropiații noștri sunt cei care ne scutură “spre binele nostru”, evident. 

Dacă faci parte dintre visători, așa ca mine, te-ai gândit vreodată să te lași dus de val și să crezi în visurile tale?

Privește în jurul tău!  Cei mai mulți se resemnează. Fie cred că e prea târziu să le împlinească,  fie încearcă să se prefacă că nu mai cred în ele. Unii dintre ei nici nu mai îndrăznesc să le scoată la suprafață, se tem să le vadă, le țin acolo în ei ca și cum ar fi niște pietre de moară. Visurile ascunse atârnă greu, căci de cele mai multe ori, ele nu sunt în armonie cu viața pe care o trăiesc. 

Visurile acelea care abia mai licăresc, se transformă în regret și oamenii doar se uită din când în când la ele, le șterg de praf, se gândesc că ar fi bine să le mai scoată la lumină, dar ce să vezi?!  Visurile lor nu se potrivesc în lumina realității lor și se sperie. In acel moment, în loc să le aducă în față și să se izbească cu ochii de visurile lor la fiecare răsărit încercând să găsească calea către ele, le aruncă înapoi în întuneric.

Să fie teama de eșec?! Teama că nu se vor realiza? Să fie teama că odată ieșite la lumină aceste visuri vor schimba lumea în care trăiesc, că vor avea impact atât de mare încât nu le vor face față? Să fie teama că nu vor mai ști cine sunt dacă ele vor fi devenit realitate?

Dar oare greutatea neîndeplinirii lor nu e mai dureroasă decât să riști să faci ceva pentru tine?! 

Dacă ești un visător resemnat, gândește-te cum în fiecare zi cari visurile acestea pe care nu mai speri că o să le împlinești. Povara aceasta, fie că vrei, fie ca nu, te împiedică să găsești ceea ce cauți. 

De fapt, te ai întrebat oare ce cauți?

Resemnarea nu te va face fericit și îți va aduce doar confortul de a nu te întâlni cu teama. 

Cine a reușit să sădească atâta frică în noi?! și cum am ajuns să ne fie frică de visurile noastre, să ne fie frică să visăm?

Te-ai imaginat vreodată cu visurile acestea împlinite? Ai stat vreodată cu tine față în față ca să te vezi cum ai fi cu ele realizate? 

Încearcă acum! 

Cum ești? Nu-i așa că nu mai ești obosit, anxios, încruntat? Observi că ți-a dispărut dunga aia de pe frunte?  Constați că te simți liniștit, împăcat? Acum zâmbești și ești fericit, ai energie și ești plin de speranță, aşa e?

E posibil ca până acum să-ți fi imaginat ce ar însemna pentru cei din jurul tău îndeplinirea visurilor și te sperie să vezi asta. Poate ai visuri care ar bulversa universul lor. Poate crezi că fericirea ta ar tulbura liniștitea celor dragi ție. Imaginea asta te responsabilizează și te dă înapoi, însă resemnarea ta afectează chiar lumea pe care nu vrei să o zdruncini pentru că în fața lumii tale oare mai ești tu cel adevărat? Sau ești tu, cel resemnat? Ești de fapt produsul lor, cel în acord cu lumea, nu cel în acord cu tine…..Și într-un final, când faci bilanțul, vei găsi lumea vinovată pentru resemnarea ta, dar cei care ne pun în cârcă fericirea lor sunt la fel ca noi, oameni care se ascund de propria lor frică de a-și vedea visurile împlinite.

Pâna la urmă, e dreptul fiecăruia dintre noi de a alege ce facem cu visul nostru: ori îl scoatem afară și riscăm să fim fericiți, ori îl târâm după noi întrebându-ne mereu “ce-ar fi fost dacă încercam!” riscând nefericirea, dar în rând cu ceilalți sau ne prefacem că nu-l avem și îl ascundem atât de bine încât să nu-l mai vedem deloc, riscând să ne pierdem. 

Să-mi făuresc visuri, să cred în ele și să fac pași spre împlinirea lor înseamnă că nu trebuie să mă ascund de mine, înseamnă că celorlalți a căror responsabilitate le-o port le arăt cât e de important să creadă și să își  trăiască visurile lor.

Avem o singura viața aici! Un dar! Singurii responsabili pentru fericirea noastră suntem doar noi. Dacă aș da timpul înapoi, aș vrea să am curajul să mă uit la visurile mele mai devreme. 

Da, unele vor rămâne neîndeplinite, cu sigurantă, altele poate nu sunt pentru mine, dar aleg să merg către ele și să încerc. Majoritatea dintre visurile mele depind de mine, pentru celelalte adun speranța și gânduri bune. 

“Adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis “,  deci cum ar fi să nu te lași înfrânt!?