Mulți ne dăm ochii peste cap când auzim de dezvoltare personală fiindcă repetarea excesivă a transformat-o în clișeu, iar unii oameni nu mai au răbdarea și curiozitatea să înțeleagă ce se ascunde totuși în spatele aceastei expresii.        

Nici nu auzisem despre acest concept când am citit cartea “Conversații cu Dumnezeu”a lui Neale Donald Walsch, la recomandarea unei prietene de ale mele. Este clar că ea o fi văzut la mine nevoia mea de a căuta răspunsuri. Citeam si plangeam deși era mult peste întelegerea mea de atunci aceasta carte. Am rezonat cumva cu ea, ceva s-a declanșat în mine și mi-a dat puterea să îmi pun întrebări despre mine și viață. Cu cât căutam mai tare, cu atât eram mai curioasă de ce aveam să descopăr. Intuitiv, am știut că singura cale să răzbat este să-mi înving frica de a rămane cu mine. A fost nevoie de multă introspecție ca să eliberez fluturele ce se zbătea înauntrul meu de atîta vreme. 

Nu am avut o țintă… abia când am ajuns să mă simt bine cu mine exact așa cum sunt, mi-am dat seama că acesta este cel mai important pas în dezvoltarea  personală, căci după ce vei fi făcut pace cu tine, e mai ușor să  faci absolut orice dorești.

Pentru mine așadar, dezvoltarea personală înseamnă drumul spre autocunoaștere și acceptarea prin iubire a persoanei care te privește din oglindă. 

Este un drum anevoios care nu începe într-un punct A și se termină într-un punct B, este un drum pe care alegi să pornești și continuă atât cât ești dispus să mergi pe el. 

Fiecare are propriul moment de conștientizare și propriul ritm de dezvoltare. Unii au norocul să conștientizeze că sunt deconectați de la ei înșiși (da, ai citit bine..norocul)  și fie aleg să facă  ceva pentru ei, fie se tem să pătrundă într un univers necunoscut și aleg confortul .  

Există în viața fiecaruia dintre noi  momente, evenimente sau  persoane care se așază în drumul nostru tocmai ca să ne arate calea!

Ai curajul sa fii curios!